Tarile si natiunile sunt diferite. Asemanatoare si diferite. România intra si ea, fireste, în acest joc al asemanarilor si deosebirilor. Nu cumva este totusi si mai diferita? Cu alte cuvinte, nu se situeaza oare mai "excentric", sub tot felul de aspecte, în raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativa normalitate europeana? Modul extravagant în care s-a derulat psihodrama politica din vara anului 2012 a lasat impresia ca tara e defecta.

Prima poveste e despre o dragoste târzie la Paris. A doua despre îngerii de lângă noi. În cea de-a treia veți simți un puternic miros de terebentină, iar în a patra, parfum de crini regali. A cincea vă aduce în auz un nume care zgârie și unul care mângâie. Prima poveste are miză și pariază pe nenoroc. A doua cade din fantastic în lumea noastră cea de toate zilele. A treia are realism, râs, nerv. A patra inocență, umor, visare. A cincea, cu ironie, face poezie și economie (politică).

"Trebuie, mai întâi, sa va spun ca va citesc acum un capitol din cartea mea care se numeste Amintiri din pribegie. [...] Capitolul pe care vi-l citesc este ultimul din aceasta carte si, de fapt, este dincolo de pribegie, fiindca e vorba de socul întoarcerii mele în tara, dupa o absenta de patruzeci si cinci de ani. Eram în momentul acela la Paris, secretar general al unei institutii românesti benevole care se numea Casa Româneasca, si, impresionati peste masura de ce se întâmplase la Bucuresti în decembrie 1989, am hotarât sa venim la Bucuresti cu niste masini, aducând în tara lucruri care lipseau partidelor, universitatilor.

Autor al unor erudite studii de istorie si filozofia istoriei, premiat de Academia Franceza, profesorul Neagu Djuvara lasa la o parte tonul academic pentru a le povesti tinerilor - si celor mai putin tineri - istoria Romaniei. Cele audiobook prezinta intr-un mod sintetic si original momentele-cheie din trecutul nostru, fara tabuuri sau prejudecati, scotand la lumina intamplari mai putin cunoscute, dar revelatoare.

16 povestiri în lectura lui Victor Rebengiuc.

"Ne mândrim în asemenea masura cu Eminescu, încât aproape ca nu mai simtim nevoia sa-l citim. Ni se pare ca îl cunoaștem. Nu e el ilustrarea suprema a virtutilor nationale? Nu e el justificarea noastra în absolut? Numai ca, redus la efigie, la poza de manual, poetul risca sa fie uitat. Eminescu nu înseamna doar Luceafarul, Scrisoarea a III-a, Somnoroase pasarele sau Pe lînga plopii fara soș. E mult mai mult si e altfeldecât l-am fixat în memoria noastra. E grav, dar se si joaca, e trist, dar poate fi si binedispus, e solemn si profetic, dar poate sa fie si ironic sau plictisit. Asta am încercat sa arat prin versurile pe care am ales sa le citesc pentru dumneavoastra." (Andrei PLESU)

"Încercat-am sa înteleg de unde vin lacrimile si m-am oprit la sfinti. Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara? Cine ar sti? Se pare însa ca lacrimile sunt urmele lor; dar fara ei nu stiam ca plângem din regretul paradisului. As vrea sa vad o singura lacrima înghitita de pamânt... Toate apuca, pe cai necunoscute noua, în sus. Numai durerea precede lacrimile. Sfintii n-au facut altceva decât sa le reabiliteze." (Emil CIORAN)

Ecolul 19 este o alta planeta. Iti trebuie un anume spirit de aventura ca sa te intorci acolo, asumandu-ti riscul de a trai, zi de zi, exact ca oamenii vremii, de a te obisnui cu felul lor energic de a fi, cu regulile lor de conversatie, cu numeroasele lor obiecte de imbracaminte obligatoriu de purtat in acelasi timp pe unul si-acelasi trup, cu caii si cu servitorii lor, cu inima lor moale si cu taria lor de caracter, cu oala lor de noapte si cu balurile lor, cu teribilele lor pistoale si cu neajutorarea ingrozitoare in fata bolii, cu miasmele, cu parfumurile si cu sarurile lor, cu puricii si plosnitele dezgustatoare din hanurile lor, cu privatele din curte, cu scrisorile lor enorme si cu felul atat de direct in care ti se adreseaza chiar tie, cititorule, in romanele lor. Dar riscul cel mare este sa te deprinzi cu increderea lor absoluta intr-un viitor care tie, celui venit de acolo, din viitorul in care credeau ei atat de frumos, iti strange inima. Daca ajungi sa crezi si tu in el, ca ei, reintoarcerea acasa ar putea fi plina de dezamagiri si regrete.

49 de poezii de Ion Minulescu selctate și citite de Andrei Pleșu.

Ce inseamna, de fapt, "Comedii la portile Orientului"? Inseamna mai multe: umor tonic, haz vehement, ochi critic fixat asupra subrezeniilor indigene, verva cotropitoare, limbaj luxuriant si un farmec al rostirii care nu se obtine din dictionare si compendii. Aveti de-a face, asadar, cu un audiobook de gala. Rostul lui e sa ne binedispuna si sa ne reconecteze la literatura pura. Caci dincolo de eventuala lor miza pedagogic-moralizatoare, Comediile asta sunt: bucati sau mai degraba bucate literare, din care nu lipseste nici o mirodenie si care alcatuiesc un ospat de neuitat.

A fost odată ca niciodată un prinţ, nu mai mare, dar nici mai mic decât un băieţel ca toţi băieţeii, care trăia singur pe o planetă mititică, departe de Pământ. Și poate că nu i-am fi aflat povestea dacă într-o bună zi pe planeta lui n-ar fi răsărit, pe nepusă masă, o floare. Iar floarea a prins să vorbească cu micul prinţ, și vorbele ei l-au încântat și l-au întristat în aceeași măsură, fiindcă i-au dezvăluit că dincolo de lumea așa cum o știe el se află încă multe-multe alte lumi.

Doua idei fixe nu pot sta concomitent laolalta în mintea omului, asa dupa cum doua corpuri nu pot ocupa acelas loc în spatiu, în acelas timp. Trei, sapte si asul alungara repede chipul batrânei moarte din închipuirea lui Hermann. Trei, sapte si asul nu-i ieseau din minte si-i reveneau mereu pe buze. Când vedea o fata tânara, spunea: Cât e de zvelta!... Un adevarat trei de cupa. Daca era întrebat cât e ceasul, raspundea: Sapte fara cinci minute. Toti barbatii burduhanosi îi reaminteau de as. Trei, sapte si asul îl însoteau în somn, luând diferite înfatisari.

"Textul lui Mateiu Caragiale e scris pentru acele momente din viata fiecarui om, în care trecutul e mai important decât actualitatea, voluptatea mai importanta decât adevarul, miresmele închipuite sau visate - mai importante decât realul. E o apoteoza a placerii, cu extazele si abisurile ei pline de primejdii.Am citit acest text pentru a ma bucura, crepuscular, de farmecul irezistibil al lucrurilor care nu exista." Andrei Plesu

19 texte semnate I.L. Caragiale, 7 actori: "Amici" - lectura Razvan Vasilescu, "Atmosfera incarcata" - lectura Dan Radulescu, "O zi solemna" - lectura Irina Petrescu, "Situatiunea" - lectura Ion Caramitru, "Mici economii" - lectura Dan Radulescu, "Diplomatie" - lectura Marius Manole, "Lantul slabiciunilor" - lectura Marius Manole, "O cronica de Craciun" - lectura Mihai Constantin, "Meteahna" - lectura Victor Rebengiuc, "Repausul dominical" - lectura Dan Radulescu, "La Pasti" - lectura Irina Petrescu.

"Daca îti acorzi un cât de mic ragaz, daca arunci, de jur împrejur, o privire odihnita, curioasa si nepatimasa, vei gasi destule argumente sa te bucuri. Lucrurile (înca) functioneaza. Sarpanta lumii (înca) tine. Mai exista înca oameni întregi, traditii vii, întâlniri miraculoase. Traim într-un sos toxic, dar el contine înca mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare înca sa ia în serios agitatia noastra propagandistica, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trai. Se poate trai bine. Se poate (înca) trai frumos." (Andrei PLESU)

When mystery author D. B. Ziegler is late delivering her book, Abi Schore steps in to help. Surely she can give her favorite author moral support over the holiday break and get the manuscript to her boss at Tea & Sympathy Publishing in time for the new year. When Abi shows up on Ms. Ziegler’s doorstep bearing holiday treats, she’s met by the author’s handsome grandson Dov, who reveals a startling plot twist. His grandmother isn’t able to finish the book and Dov promised he’d complete it so fans won’t be disappointed—a task that’s harder than he ever imagined.

Two little girls stand with their heads bowed in my living room. I’m told they’re my granddaughters. Daisy is nine, and Alice seven. Daisy is the spitting image of her mother. This is the first time I’ve met them since my daughter and I fell out after she married that waste of space, Vince. They’ve come to live with me because their mother — my daughter — was murdered. In her own home while they slept close by. I think Vince killed her. But the police can’t prove it. I’ve always known he was no good. He treated my daughter like dirt. I said he’d cheat on her — but she wouldn’t listen.

There's no place like home for the holidays ... especially for Lesley Carver. Life in the big city just wasn't her jam and now she's back in Hickory Falls, working at the family diner and helping her mom after she took a tumble. Lesley longs to build a life here, working at the cafe, selling her handmade ornaments and ... er, apparently reviving her high school crush on her best friend’s older brother. Only one problem, her mom wants her to leave Hickory Falls far behind.

Tilly Farriday isn’t feeling very jolly this season. Recently divorced and broke, she’s squatting in one of her rental agency’s properties until her new home is ready. The sprinkles on top of the burnt Christmas cookie that is her life? The new owner shows up early, forcing Tilly to hide in the attic to save her job…and what remains of her dignity.

First published in 1843, it tells the story of Ebenezer Scrooge, a mean and unpleasant man who dislikes people generally and Christmas especially. One Christmas Eve he is visited by the ghost of his former business partner Jacob Marley and the spirits of Christmas Past, Present and Yet to Come and given a glimpse of the many homes and lives which Scrooge has touched in his wretched life to date. After their visits, Scrooge is transformed into a kinder, gentler man.

It’s 1984, and life has changed beyond recognition. Airstrip One, formerly known as Great Britain, is a place where Big Brother is always watching, and nobody can hide. Except, perhaps, for Winston Smith. Whilst working at the Ministry of Truth, rewriting history, he secretly dreams of freedom. And in a world where love and sex are forbidden, where it’s hard to distinguish between friend and foe, he meets Julia and O’Brien and vows to rebel.

Clark Griswold was onto something...at least with his annual holiday meltdown. And since the last three weeks of my life have been riddled with humbug—another breakup, a broken toe, an office promotion I deserved and didn’t get—I’m not at all in the mood to celebrate nor have the happ, happ, happiest Christmas EVER.

My fiancé brought me tea and scrambled eggs in bed that morning, and we snuggled together, talking about buying our rings, and about our perfect wedding next year. Then we headed into town. He held my hand and gazed at the ring I liked best, a smile spreading slowly over his face. Then a glass of bubbly to celebrate. I felt flushed, excited and ready for the rest of my life with the man I loved. We race to get on the train home. It screams to a halt and I run towards its open doors. Made it. I think he’s right behind me — but when I turn around, he’s gone.

Lucas knows the perfect night entails just three things: video games, wine, and pad thai. Peanuts are a must! Other people? Not so much. Why complicate things when he’s happy alone? Then one day the apartment board, a vexing trio of authority, rings his doorbell. And Lucas’s solitude takes a startling hike. They demand to see his frying pan. Someone left one next to the recycling room overnight, and instead of removing the errant object, as Lucas suggests, they insist on finding the guilty party. But their plan backfires. Colossally.

Johnnie Rico never really intended to join up—and definitely not the infantry. But now that he’s in the thick of it, trying to get through combat training harder than anything he could have imagined, he knows everyone in his unit is one bad move away from buying the farm in the interstellar war the Terran Federation is waging against the Arachnids. Because everyone in the Mobile Infantry fights. And if the training doesn’t kill you, the Bugs are more than ready to finish the job.